Nașterea prin cezariană
Operația cezariană este procedura chirurgicală de naștere a unui copil printr-o incizie în abdomen și apoi în uter.
Această procedură poate fi:
- O procedură planificată (facultativă), atunci când o condiție medicală indică necesitatea acestei intervenții încă din timpul sarcinii
- O procedură de urgență, atunci când circumstanțele din timpul travaliului sau înainte de aceste indică nașterea copilului prin operație cezariană
Operațiile cezariene sunt de obicei efectuate sub anestezie epidurală sau rahianestezie, partea de jos a corpului fiind amorțită. În cazurile în care medicul obstetrician împreună cu cel anestezist decid că este necesar, se poate efectua și anestezie generală.
Când este necesară operația cezariană
Operația cezariană se realizează de obicei atunci când o naștere vaginală poate reprezenta un pericol pentru viitoarea mamă sau pentru copil:
- Atunci când progresul travaliului nu este unul normal
- Bătăile inimii fătului scad
- Pacienta are placenta previa (placenta este prea jos în uter și acoperă o parte din cervix)
- Pacienta a mai avut operații cezariene anterioare
- Copilul se află în poziție „breech” sau transversală
Riscuri
Ca orice altă intervenție chirurgicală, operația de cezariană prezintă anumite riscuri, cum ar fi infectarea inciziei sau dificultăți de respirație ale copilului.
Recuperarea este mai grea în cazul operației cezariene comparativ cu recuperarea după nașterea vaginală. De asemenea, spitalizarea este mai lungă, de 3 zile în cazul operației cezariene comparativ cu spitalizarea de 2 zile în cazul nașterii vaginale.