Inseminare intrauterină

Inseminarea intrauterină (IUI) reprezintă cea mai ușoară metodă de reproducere umană asistată recomandată cuplurilor ce se confruntă cu infertilitatea.

Inseminarea intrauterină (IUI) este un tratament utilizat pentru o varietate de cauze ale infertilității. În special, medicii recomandă această tehnică cuplurilor cu infertilitate cu cauză necunoscută, anovulatorie, de cauză cervicală, infertilitate asociată cu endometrioza și infertilitate de factor masculin. Cu toate acestea, studiile au arătat că această tehnică nu este eficientă în cazul infertilității severe de factor masculin, adică în cazul bărbaților ce au un număr mic de spermatozoizi, cu o motilitate redusă.

Această tehnică presupune efectiv introducerea în uter, prin colul uterin, a spermatozoizilor ce au fost în prealabil pregătiți de embriolog în laborator. Scopul inseminării intrauterine este acela de a crește numărul de spermatozoizi ce ajung în trompele uterine și deci de a crește posibilitatea de a concepe un copil.

Ovulația poate fi spontană, în ciclu natural, sau obținută în urma unui tratament monitorizat ecografic și hormonal, de stimulare ovariană. În ziua inseminării, partenerul acesteia va trebui să recolteze o probă de spermă pentru a permite pregătirea probei IUI. Există și posibilitatea de a utiliza sperma unui donator, în cazurile în care partenerul suferă de infertilitate severă. Embriologul va separa spermatozoizii cu mobilitate bună, care vor fi concentrați într-un volum foarte mic de mediu special. Un cateter mic este plasat prin colul uterin în uter unde este depusă proba de spermă prelucrată a partenerului/ donatorului. Cele mai multe femei consideră procesul IUI relativ nedureros, asemănător cu un examen Papanicolau.

Programarea este esențială când este vorba de IUI. Odată ce ovulul a fost eliberat de la nivelul ovarului, el poate fi fertilizat doar în urmatoarele 24 de ore. Aceasta înseamnă că inseminarea trebuie să coincidă cu ovulația femeii.